Guestpost – de Sandra

Mamicile care nu dispun de un buget prea generos ajung, mai devreme sau mai tarziu, sa vanda din lucrurile bebelusului ca sa ii poata cumpara altele. Asa si eu, caut sa vand un carucior pe care nu l-am folosit in veci ca sa cumpar pentru Bebă un scaun rear-facing pana la 25 de kilograme. Da, poate ca multi ma vor numi snoaba, dar siguranta copilului meu primeaza in fata oricarui alt aspect.

Si uite asa m-am trezit azi dimineata cu chef de bisnitar. Caruciorul minune pe care am platit o caruta de bani si pe care l-am scos din casa de doua ori a fost pozat din toate unghiurile posibile si imposibile. Si ca un bisnitar bun, arunc un ochi si la ce vand altii, dau 2-3 mesaje sa vad in ce stare sunt carucioarele vandute de altii.

Un domn imi explica cu patos cum caruciorul lui de hypermarket are toate functiile intacte, ca e complet functional. Pe mine ma intereseaza uzura, ca sa il pot compara cu al meu. „Uzura normala” spune domnul care cere 65% din pretul produsului nou. Bine, bine, dar ce inseamna asta. „Pai asa cum se uzeaza normal, putin prafuit, putin zdrentuit si tocit dar nimic rupt sau nefunctional”. M-am lamurit.

Pun caruciorul la 40% din pretul produsului nou si ma gandesc cate sisteme de purtare mi-as fi putut cumpara cu banii pe care i-am aruncat pe geam acum un an. Aviz burticilor amatoare de cumparaturi anticipate al unor lucruri de bebe „complet necesare”.

Si in spiritul bisnitarelii, imi calc pe inima si pun la vanzare iubita chitara de pe care tot sterg praful dupa ce o dau de colo-colo. Cu husa, cu stativ, iar pozez din toate unghiurile posibile si imposibile. Acum nu spun ca oamenii care iubesc muzica sunt mai buni decat restul, dar inca o data mi-a fost demonstrat asta.

Al treilea telefon primit pentru chitara a fost din partea unui domn din Bucuresti care o dorea pentru fetita lui. Intr-o ora, erau deja in fata blocului meu, tatal si fetita de 7 ani. Ii invit in hol, unde parcasem chitara pentru vizionare. Nici nu intra bine pe usa, ca fetita imi intinde o punguta de cadou. Bezmetica, cu Beba intr-o mana si cealalta pe clanta, fac ochii mari si intreb „Ce-i asta?”.

„Un cadou pentru bebe,” spune Alexandra, clienta mea clandestina de pe internet.

Si uite asa s-a ales Beba cu doua pulovarase handmade si fonduri pentru scaunelul ei RF. Multumiri Alexandrei si taticului ei. Oamenii muzicii sunt oameni deosebiti care-ti pot insenina ziua. Pentru noi au facut-o astazi!