Tratati-va copilul ca pe un prieten!
Si prima raceala

Sunt destul de relaxata in ceea ce o priveste pe Vanda Mica, cred ca ati observat. Nu m-am isterizat niciodata ca mananca prea putin sau prea mult, ca nu ia in greutate, ca a facut febra, ca vorbeste, ca nu vorbeste, samd. Am incercat mereu sa-i respect ritmul, la fel cum imi place si mie sa mi-l respecte cei din jur.
Dar la partea cu somnul recunosc ca ma face cu nervii cateodata. Asta a fost intotdeauna calcaiul lui Ahile la noi, pentru ca Vanda Mica a dormit intotdeauna putin si greu.

Acum somnurile de peste zi s-au mai stabilizat. De la 2 reprize de cate 20 de minute am reusit performanta sa ajungem la 2 reprize de cate cel putin o ora. E ok. Adoarme in carucior, plimbata, iar daca suntem in casa, e musai  sa-i inmanez cheia de la casa si cheia de la masina in timp ce o adorm si sa-i cant. La san nu mai are rabdare sa adoarma si pentru mine e mai usor asa, pentru ca are somnul mai lung si mi se pare ca e si ceva mai profund.
Sunt si zile cand nu merge nimic, si atunci ne urcam in masina si plecam pe unde vad cu ochii. Daca drumul e liber, viteza constanta si mai si cant, adoarme repede. Dar printre zilele astea mai sunt si unele in care adoarme dupa 93 de elefanti  care se leganau, plimbata cu masina prin tot orasul. Dar sunt rare.

Noaptea, insa, e cu cantec.  Cand era nou nascut avea un program fix noaptea. Se trezea ceas la 1, 4 si 7, apoi ne jucam un pic si mai adormea pana la 11, 12. Era extraordinar. Apoi si-a scos trezirea de la 1 si a mutat-o pe cea de la 4 la 5 si apoi la 6. Simteam ca l-am apucat pe Dumnezeu/Allah/Buddha/altul de un picior. Apoi ceva a luat-o razna si ne-am trezit ca trezirile sunt atat de dese, ca nu stiam practic cand doarme.

Am inteles ca asta e o chestie normal la bebelusi, ca tine de instinctele de supravietuire, care nu-I lasa sa cada intr-un somn prea adanc… sa nu se sufoce, sa nu-l manance animalele de prada, sa nu-l paraseasca mama. Ok, am priceput asta si am luat lucrurile ca atare. Dormeam toti trei in acelasi pat si ne vedeam noaptea unii de alaptat, altii de dormit, altii de dormit in timp ce strumfa se autoservea. Apoi ceva a luat-o si mai razna si ne-am trezit ca trezirile sunt si din 20 in 20 de minute si ca domnisoara se trezea in urlete.

Deci, ceva trebuia facut. Oricat as fi inteles eu ca e normal sa nu doarma prea profund si sa se trezeasca noaptea, a fost pentru prima data cand mi-am pus problema: “Bai, poate copilul asta chiar are ceva, iar eu ii tot dau inainte ca asta e normalitate, ca asa trebuie sa fie, ca asa si pe dincolo.”
(Intre timp mi-am bagat mintile in cap si mi-am dat seama ca nu copilul “are ceva”, ci eu. Eu sunt afectata de trezirile ei dese, ea e perfecta.)

Ei, si prin toate etapele astea prin care am trecut, am testat (voluntar sau involuntar) multe din strategiile pe care le recomanda consultantii in somnologie (sau cum ii cheama), mai putin orice strategie ar fi implicat plansul copilului. Va zic de pea cum ca n-a mers aproape nimic…

Dar sa le luam pe rand.

Rutina de dinaintea somnului

Toata lumea ii da inainte cu rutina de somn. Ca e importanta, ca inainte de ora de somn cu o jumatate de ora sau o ora trebuie stinse treptat luminile, ca in fiecare seara trebuie sa avem acelasi ritual, astfel incat copilul sa stie ca se apropie ora de somn si sa intre singur in starea de adormire.
Da, avem rutina de somn. Am avut intotdeauna o rutina. Mai putin partea cu luminile stinse cu o ora inainte de culcare. Are prea multa energie ca sa nu se plictiseasca in conditiile astea. In rest, facem in fiecare seara acelasi lucru. Venim de afara, tati o duce sa faca pisu, eu dau drumul la apa in cada, facem baie, intre timp facem ordine in camera, aerisim, tragem obloanele, aprindem lumina de veghe, o imbracam in pijama, o alaptez si noapte buna.
Trezirile sunt la fel de dese.

Copilul trebuie sa adoarma singur.

Adica fara niciun element exterior, de genul san, suzeta, muzica, in bratele mamei, etc. Teoria zice ca atunci cand trec dintr-un ciclu de somn in celalalt, ei se trezesc pentru a verifica mediul inconjurator. Daca totul e la fel cum era cand au adormit, inseamna ca nu e niciun pericol si pot adormi la loc. Daca le lipseste mama, suzeta, jucaria, muzica, etc., se vor speria si vor plange, trezindu-se de tot.
Partea asta am incercat-o pentru ca asa a vrut ea. Adica de vreo luna si ceva, chiar doua, a ales sa adoarma singura. Dupa alaptatul de seara, ma impinge de pe salteluta si incepe sa se foiasca prin pat. Eu ma dau la o parte si o las sa se invarta ca un pui la rotisor, apoi adoarme. Fara suzeta, jucarie, muzica, nici mangaiata, nici la mine in brate.
Da, se trezeste la fel de des.

Un copil care doarme aproape de mama sa, se simte mai in siguranta si se trezeste mai rar.

Aaaa… Nu si Vanda Mica. Vanda Mica se trezeste la fel de des si daca doarme cu mine si daca doarme singura. Myth busted pentru noi

Un copil care doarme aproape de mama sa, are somnul tulburat de mirosul de lapte al acesteia si se va trezi mai des.

Cum scriam mai sus, am avut o perioada in care aproape ca nu dormea deloc noaptea si se trezea in urlete. Ala a fost momentul in care am mutat-o la ea in camera. Am considerat (corect) ca trezirile au loc pentru ca noi facem zgomot noaptea iar ea are un somn atat de usor, ca se trezeste si daca bazaie o musca 3 strazi mai la vale. Rezultatul a fost ca s-a trezit ceva mai rar de 20 de minute si nu se mai trezea urland. Dar nici vorba sa doarma “toata noaptea”. Deci, m-am mutat la ea.

Se trezeste pe timpul noptii pentru ca nu mananca suficient seara.

Asa ca am mutat cina un pic mai tarziu si am incercat sa-i dau mancare mai satioasa. A mancat-o. S-a trezit la fel de des.

Se trezeste pe timpul noptii pentru ca mananca prea tarziu sau prea mult la cina.

Asa ca am mutat cina mai devreme si i-am dat ceva usor. Nicio schimbare

Se trezeste mai des noaptea pentru ca e prea lumina/intuneric in camera.

Asa ca am jonglat cu lumina de veghe. Ba am inchis-o, ba am aprins-o, am schimbat becul, a facut mai multa lumina, apoi mai putina, apoi am renuntat la strategia asta. Se trezea la fel de des.

Ce a ajutat catusi de putin a fost sa fac mai racoare in camera. Dar nici asta nu a facut minuni.

Si cred ca am mai incercat sau s-a mai nimerit sa incerc si alte metode, dar oricum realitatea e aceeasi. Somnul ei de noapte e foarte fragmentat. Si al meu la fel. (vreau sa subliniez aici, pentru cine nu ma cunoaste si nu-mi stie stilul, ca nu am incercat si nici nu m-am gandit sa incerc metode de genul CIO, Ferber, s-o intarc pe timp de noapte, sa-i dau seara la culcare un biberon cu lapte praf si cereale, etc.)
Pentru ea nu am gasit solutii, dar nici nu cred ca are nevoie. Am gasit, insa, pentru mine. Pentru ca eu am nevoie.

Sambata si duminica o las cu Domnul Vanda de la 10 la 1 si dorm.

La voi a functionat ceva?

Tratati-va copilul ca pe un prieten!
Si prima raceala