Sarbatoriti cu mine
A vaccina sau a nu vaccina, asta e intrebarea
Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

Ne-a luat ceva timp sa ne mobilizam sa refacem camera Vandei Mici dupa cum va spuneam aici, dar pana la urma am reusit. Si dupa cum v-am promis, va arat si voua cum a iesit.

In primul rand, ideea dupa care m-am ghidat cand mi-am facut planul de bataie pentru organizarea camerei Vandei Mici a fost ca toate obiectele din camera sa-i fie disponibile cu un ajutor minim din partea noastra. Toate lucrusoarele ii sunt puse la nivel, poate ajunge cu usurinta la ele, ceea ce ii ofera un oarecare grad de independenta.

Iar totul a pornit de la pat. Va ziceam ca noi dormim in pat cu madam Vanda Mica si ca eu stateam cu inima stransa de fiecare data cand o lasam adormita in patul nostru inalt si cu protectii laterale, monitorizata permanent prin baby-camera, pentru ca madam e kamikaze si cred ca scopul ei principal pe lumea asta e sa-si rupa gatul cazand din el (adica din patul nostru inalt). Nici patutul ei de om mic nu mi-a fost de cine stie ce ajutor, pentru ca al doilea scop al ei cred ca e sa-si sparga capul de gratiile patutului. Asa ca am decis s-o culcam pe jos. Ei, nu chiar pe jos de tot, ci pe o salteluta de dimensiuni rezonabile cat sa incap si eu pe ea (70 cm x 160 cm). E extraordinar si mi s-a luat o mare piatra de pe inima, pentru ca acum se poate mobiliza sa exploreze  ce vrea ea cand se trezeste si totusi ramane intacta. Gandindu-ma ca totusi s-ar putea rostogoli de pe saltea si ajunge sa doarma pe parchet, “patutul” ei se continua cu un covor pufos care atenueaza rostogolirile si ii tine de cald. Totusi, pana acum n-a fost cazul.

bDSC_3443

bDSC_3503

Un alt lucru la care m-am gandit cand am planuit camera Vandei Mici a fost sa-i montam ceva mobilier de care sa se poata sustine atunci cand incearca sa se ridice. In restul casei avem mobila destul de inalta si nu poate ajunge, iar singurele obiecte de mobilier de care se poate prinde sunt niste masute mici, care aluneca tare pe parchet.

Asa ca am cumparat un dulapior suspendat, pe care l-am montat pe jos, loc in care ii pot afisa si jucariile. Nu am scos toate jucariile la inaintare, ca sa nu se plictiseasca de ele, ci am preferat sa i le schimb saptamanal, pentru a-i mentine interesul. Un alt motiv ar fi ca asa imi e mult mai usor sa-i fac ordine in camera. In plus, as vrea sa se invete un pic mai ordonata decat suntem eu si Domnul Vanda 🙂

bDSC_3471

Pe langa jucarii, pe dulapior i-am pus si niste rame cu desene la care sa se poata uita si scheletul de dinozaur adus la maternitate de Buni sub forma de puzzle si reconstituit de Domnul Vanda in momentul nasterii. Tot acolo avem si o tobita tibetana, doua castaniete si niste papusi rusesti.
Tablourile o sa le schimb si pe ele periodic, tot asa, ca s-o tina in priza. Daca n-o sa uit, trebuie neaparat sa cumpar o rama in care sa pun desenul facut de domnisoara “bebe nu e voie” special pentru ea.

bDSC_3466

DSC_3465

In continuarea dulapului avem o oglinda in care se poate admira sau pupa, cum face de obicei dimineata.

bDSC_3493

In coltul camerei avem amenajat si coltul de citit, format dintr-un fotoliu (salteluta veche de la pat pliata in doua) si un baldachin. Jos, pe covor sunt cartile, dar planuiesc sa le afisez cumva altfel. Stand de carti nu am gasit pe gustul meu, asa ca o sa incropesc eu ceva. Cert e ca acolo ma asez, o iau in brate si ii citesc povesti. Si mai nou chiar are rabdare si sta. Asta e si locul meu preferat din toata casa 😆

bDSC_3450

Dupa usa avem si un minunat cuier in care sa ne agatam jachetute, palariute, umbrelute (nu e stramb, asa cum pare in poze, doar ca nu sunt eu in stare sa fac o poza dreapta).

bDSC_3437

Tot in camera avem si “locul de pisu”, adica olita, servetelele si un cos mic de gunoi. Momentan cosul de gunoi ramane gol, pentru ca v-am zis ca ii place sa descopere lucruri in diverse recipiente si as prefera sa nu se apuce sa suga servetelele pline de pisu. Langa olita avem si cosul de rufe, care nu e niciodata gol, orice as face.

bDSC_3464

Langa patut vom avea mereu si un cos cu comori, al carui continut il schimb periodic. Asa, daca se trezeste din somn, are cu ce sa-si ocupe timpul pana cand (sper eu) adoarme la loc. Zilele trecute am avut cosul cu textile (materiale in diverse culori, cu texturi diferite, jucarii textile), iar acum avem cosul cu mingiute.

bDSC_3463
Pe jos am pus (pe langa covorul pufos de care va spuneam) si un puzzle care sa atenueze cazaturile. Nu sunt foarte mandra de treaba asta, pentru ca nu vreau s-o cocolosesc, dar a tras cateva cazaturi bunicele si am zis ca e mai bine asa. Cand o invata sa stea bine in picioare si sa mearga, le voi scoate cu siguranta.

DSC_3453

La usa am montat un gardulet, ca sa pot lasa usa deschisa fara sa evadeze domnisoara.

bDSC_3488

Iar in camera, pe langa cele de mai sus, mai avem un dulap pe care efectiv nu am unde sa-l mut in alta parte si comoda ei cu hainute, scutece, prosoape, paturici, etc., fosta masa de infasat. Cand o sa creasca mai mare, planuiesc sa-i mut hainutele in sertarul de jos, ca sa se poata invata sa se imbrace singura.

bDSC_3451
Ah da… si cosul cu plusuri pe care i l-am pus langa dulapior special ca sa-si puna mintea la contributie sa-si dea seama cum ar putea sa-si scoata animalutele de acolo. Si-a dat seama din prima ca e suficient sa se ridice tinandu-se de dulap si sa se duca inspre el. Fata desteapta, seamana cu ta-su (la frumusete seamana cu mine :D)

DSC_3491

Sper ca v-a placut si va mai asteptam pe la noi 🙂

Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?

Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?

M-am înfuriat. Sigur, scena e scoasă complet dintr-un context pe care nu-l cunosc și nu demonstrează nimic nici desprea ea, nici despre el, nici despre ei. Și, oricum, eu n-aveam nicio treabă cu niciunul din ei. Așa că, de unde furia?
Nu știu ce și câte știți voi despre mine și despre cum văd eu viața. Îmi place, în general, să mă dezic de curente pentru că istoria ne-a cam învățat că orice curent vine ca un răspuns exagerat la un alt curent.

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.


Inimă cu Inimă Salvăm Spitalul Copiilor!


Inimă cu Inimă Salvăm Spitalul Copiilor!

Nu obișnuiesc să preiau comunicate de presă și să le lipesc la mine pe blog, dar aici chiar nu simt că aș mai avea ceva de spus. Altceva decât că dacă doriți să donați și voi, eu vă mulțumesc din inimă….

O INIMĂ: Campania de reabilitare a Secției de Terapie Intensivă din Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, București

E timpul pentru Crăciunul din toamnă!

E timpul pentru Crăciunul din toamnă!

Prima oară când am văzut un brad de Crăciun anul ăsta, împodobit frumos și voios, a fost undeva prin octombrie, într-un mare magazin de mobilă. Până la urmă, a fost bine, pentru că în anii trecuți bradul de Crăciun îl vedeam permanent împodobit la intrarea în cartierul în care locuiesc, cu singura diferență că în timpul anului nu îi aprindeau beculețele. Bradul exista tot timpul anului și lumina doar de Crăciun. La un moment dat, după câțiva ani în care am funcționat așa, l-au scos.

Mami, mi-e frică de monștri și de drumul de pe câmp

Mami, mi-e frică de monștri și de drumul de pe câmp

Există niște frici standard, pe care le trăiesc copiii la anumite vârste. E interesant să le cunoști, ca să știi la ce să te aștepți. Sunt cam de bun simț, adică nu e nimic uimitor în lista asta, dar asta, mai degrabă dacă ai trecut deja prin ele. Pentru un părinte nou, mi se pare o listă destul de utilă. 

Așadar, fricile copiilor în funcție de vârste sunt:

Iar a fugit Doni, schnauzerul tuns ca o focă

Iar a fugit Doni, schnauzerul tuns ca o focă

Doni este câinele nostru. Un Schnauzer mic (mai degrabă mediu), negru și foarte jucăuș. Extrem de jucăuș. Enervant de jucăuș. Doi adulți și doi copii nu fac față nevoii lui de joacă. E energic, fuge, țopăie ca pe arcuri, se învârte în cerc, sare de pe loc ca să ne lingă pe nas, nu-și poate controla entuziasmul și sare pe copii

Sarbatoriti cu mine
A vaccina sau a nu vaccina, asta e intrebarea