Ete na, asta chiar e un post care nu-i cu mame, cu bebelusi, cu diversificari, cu d-astea? Chiar e. Nu cred ca l-a scris Vanda. Vanda l-a scris? Da, Vanda l-a scris.
Dar e despre acum o mie de ani, din viata mea anterioara, de pre-mama. Pentru ca e cu restaurante, cu dupa-amieze tolanite pe terase, cu un pahar de vin si un pachet de tigari, chestii din astea SF pentru o mama.
Na, si cum era fix o dupa-amiaza din asta tolanita si pufoasa de porumbei inca fara de griji, vedem cum intra pe usa gradinii restaurantului din care tocmai ne pregateam sa iesim o familie putin bronzata si imbracata multicolor. Conform codului bunelor maniere, intai capul la familie si apoi aproape-doamnele si domnisoarele cu cozi impletite si slapi cu sclipici si fuste inflorate. Nu m-as fi indoit niciodata de apartenenta lor la aceeasi familie, pentru ca se vedea clar ca erau „frati de samanta”. Fiecare cu semintele lui da floare, prin buzunare, prin genti, in mana, dar mai ales in gura. Cum ar veni mancau semintele in gura si scuipau cojile pe jos.
O sa ziceti „Pfai, asa si? E normal sa scuipe cojile pe trotuar, doar unde vrei sa le tina, in buzunare? Parca n-ai mai vazut coji de seminte pe trotuar”. Si am mai vazut. Vin din Drumul Taberei, de langa Hanul Drumetului. Cum sa nu vad coji de seminte acolo? Dar stiti unde nu vazusem coji de seminte niciodata? Pe podeaua unui restaurant. N-avusesem ocazia/onoarea… pana atunci. Pentru ca Fratii Samanta au intrat pe poarta gradinii scuipand cojile pe jos si au intrat in restaurant tot asa, lasand in urma lor dara de coji, asemeni lui Haensel si Gretel. Poate n-aveau oamenii gipies si nu mai stiau sa se intoarca la (probabil) ultimul model de Mercedes cu piele la interior acoperita de carpete persane colorate strident, lha chare sa nu sa platheasca himpozitu’, ca haoleo, da unde mamica hatatia bhani, astia ia shi phieli da pha noi.
Ne grabeam sa plecam si n-am avut timp sa asteptam sa vedem reactia personalului din restaurant. Acum nu stiu ce-o fi fost in capul meu sa plecam si mor de curiozitate ca nu stiu ce s-a mai intamplat apoi.
hai zi pe sleau ca era un card de ciori nespalate, imputite… o dai dupa gard cu „putin bronzata” sau „aproape-doamnele”… direct pirande, ce atata risipa de cuvinte.
uoof.. i-ai descris asa bine ca parca-i si vad… ai un dar.
mi-ai stricat si ziua asta 🙁
Apropo de noua lege in ce-i priveste pe maimutoii astia: nu mai ai voie sa le zici TIGANI… Dar ciori? Cred ca a ramas singurul apelativ legal… Ce trist…
atata timp cat ei intre ei isi zic tigani si atunci nu mai e discriminare, ma doare fix undeva de o lege promulgata de niste cretini analfabeti (alde Andrei Marga, etc)
pe principiul asta il excludem si pe Deleanu cu a lui „Tiganiada” din programa scolara ?
Ca ne doare undeva de aberatiile astea numite legi, este clar! Ideea este ca se vrea copiat modelul din state unde ciorile isi spun nigga insa albii nu au voie sa faca asa ceva. Este acelasi drac. Iar de exclus excludem analfabetii cu diplome din programa scolara. Nu scriitorii!
Dragii mei, dar nu exista legea asta si inainte? Nu-s in tema, pentru ca prefer sa-i denumesc, ironic, in mii de alte feluri pe cei care-o merita, dar parca tin minte ca am mai trecut printr-un circ similar
Si o sa mai trecem atata vreme cat le facem jocurile altora prin intermediul interpusilor nostri puliticieni…
Nici nu mai conteaza daca era sau nu. Important este ca se reitereaza aceleasi aberatii in continuu pentru a ne intra in capete ideea! Este un joc psihologic gen reclama agresiva.
Noroc ca suntem fraieri si delasatori si nu ne razvratim decat pe facebook si bloguri 😀
Sa nu mai folositi termenul tigan ca va luati o amenda de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării mai mare decat pretul unui Logan! 😀