Nu v-am mai povestit de ceva vreme cu ce se mai joaca Vanda Mica. Dar va povesteam cand era mai micuta ca nu prea avea ea treaba cu jucariile propriu zise, asa ca trebuia sa inventez mereu jocuri noi cu obiecte de uz casnic sau vestimentar. Ei bine, in ciuda faptului ca am schimbat cutia de jucarii dintr-una mai mica intr-una mai mare, pentru ca deja nu mai aveam unde sa punem toate jucariile pe care le-a primit, domnisoara si-a pastrat obiceiurile, asa ca a trebuit sa incep din nou sa improvizez.

1. Pachetele de servetele

Mare dragoste mare intre ea si pachetele de servetele. I-am cumparat special unele mai mici si colorate care sunt pe post de jucarie acum. Le intoarce pe toate partile, le flutura, le baga in gura, le loveste de alte obiecte si pana la urma reuseste sa scoata servetelele din ambalaj. Si-atunci jocul s-a incheiat.
Poze nu va pun, pentru ca stiti si voi cum arata niste pachete de servetele 😀

2. Sticlele (senzoriale)

O alta mare dragoste dupa pachetele de servetele sunt sticlele de orice dimensiuni si culori. Asa ca am profitat de iubirea asta si i-am confectionat sticle speciale de joaca. Initial am pus intr-o sticla niste folie de aluminiu si o zdranganica, in ideea ca ma gandeam ca o s-o fascineze faptul ca luceste si face zgomot, dar nu s-a lasat impresionata, asa ca m-am gandit sa-i fac mai bine unele cu lichide.
Am luat niste sticlute mici de suc, am turnat in ele apa si colorant alimentar. Am facut o sticla cu portocaliu, una cu albastru si una cu verde. In cea albastra am adaugat, pentru diversitate, niste scoici, in cea portocalie am turnat seminte de in, iar in cea verde m-am desteptat, si am turnat seminte de chia. Semintele astea de chia functioneaza ca un fel de gelatina naturala, asa ca se vede si in poza, ca au modificat densitatea apei, implicit se lasa mai greu la fund. Apoi le-am lipit dopurile ca sa nu le poata deschide si ca sa nu curga lichidul din ele. Ma asteptam sa se infiga la aia portocalie, dar nu… A preferat albastrul
Au primit aprobarea de la utilizatoare, care si le strange pe toate sub ea ca o closca si mormaie multumita.

3. Borcanasele

Sunt cam din aceeasi categorie cu sticlele, dar au alte forme, alte dimensiuni, alta greutate. Am luat niste borcanele de mancare de bebe (pe care le-am mancat eu 😆 ) si am turnat diverse inauntru. Unele au primit orez colorat cu colorant alimentar, altele au primit pietricele decorative cu sclipici.
Si astea au trecut testul, pentru ca zdrangane, sunt colorate si se pot duce la gura.

4. Cosul cu comori

Asta a avut cel mai mare succes, dar nu-l folosesc foarte des, tocmai pentru a-i pastra izul de mister.
Am luat un cos in care am pus tot felul de obiecte pe care le-am gasit prin casa. Am ales texturi si materiale diferite, culori tipatoare, obiecte „intrigante”:
– un yo-yo de lemn
– o broscuta testoasa de cauciuc
– o cutie bleu in care era un breloc negru
– un burete de vase
– un cub rubik
– un pampon rosu
– un clips pentru inchis pungile
– un saculet de catifea
– castaniete
– un ou mare din poliester
– un breloc argintiu
– hartie de copt
A primit cosul cu mare entuziasm, a scos fiecare obiect din cos si l-a analizat indeaproape, l-a dus la gura, l-a intors pe toate partile si apoi l-a pus langa ea. Dupa ce i le-am pus inapoi in cos, a ridicat cosul si a rasturnat continutul, exercitiu care a entuziasmat-o atat de mult, incat a incercat sa-l rastoarne iar si iar (dar n-a mai fost la fel de amuzant, pentru ca de datile astea, cosul era deja gol). Apoi a inceput sa analizeze cosul, pentru ca la sfarsit sa declare invingatorii: yo-yo de lemn, cubul rubik si cutia bleu.

5. Paharele de hartie

Din paharele de hartie eu am construit turnuri, iar ea le-a daramat foarte incantata. Ii plac si asa, pur si simplu si independent de turnuri. Le intoarce pe toate partile, le analizeaza si o intriga forma si faptul ca se rostogolesc atat de usor. Si cum ele se rostogolesc, ea trebuie sa se duca dupa ele si uite asa incurajeaza si s-o ia din loc.
Tot cu ele am jucat un soi de alba neagra. Ii ascundeam sub un pahar o jucarie si o lasam pe ea sa-l ridice, apoi aplaudam ca am gasit-o. Ea nu aplauda, dar era cu gura pana la urechi.

(I-am mai facut si niste pungi senzoriale, de genul asteia, pe care le-am umplut cu gel de par sau spuma de ras, dar mi s-a parut ca pungile pe care le aveam eu nu erau suficient de etanse (miroseau de la o posta a gelul si spuma din interior). Si cum scopul domnisoarei nu era altul decat acela de a si le indesa pe gat, nu i le-am mai dat.)

Voi cum va mai jucati cu bebelusii vostri?