Ehei, dragii mosului si au trecut si cele 6 luni de alaptare exclusiva (pentru ca nu-i asa?, alaptam pana la 6 luni exclusiv si apoi ne-exclusiv pana la 2 ani si chiar si peste) si iata ca incepem sa mancam. Cred ca nici pentru BAC n-am studiat cat am studiat pentru diversificarea Vandei Mici. Practic, de vreo 3 luni sunt intr-un studiu intens. Invat anatomie, nutritie, psihologia sugarului, CPR, chimie, biologie; cred ca as putea sa-mi scriu lucrarea de doctorat pe tema asta.

Si ca sa ma conving eu ca am priceput bine tot ce am studiat, azi am mai fost si la un curs special de autodiversificare la Pravalia Parintilor  unde mi s-au confirmat teoriile si am invatat si niste lucruri in plus.
(Mi-a placut mult cursul, vi-l recomand. Si am vazut la ei pe site si multe alte chestii interesante. Poate aruncati un ochi)

Dar sa incepem de la inceput.

Ce-i autodiversificarea asta?

Autodiversificarea e o metoda prin care bebelusul vostru incepe sa manance mancare solida cand, cum si cat vrea el.
Mie mi se pare ca e trecerea perfecta de la alaptarea la cerere la „solide”.
Prin autodiversificare parintii ii arata bebelusului lor ca ii respecta deciziile si il sustin sa descopere prin propriile-i puteri lumea din jurul sau si sa-si cunoasca limitele. Parintii, bunicii, bona, omul mare responsabil cu hranirea omului mic, au incredere deplina ca botul de om stie si poate sa se hraneasca independent, asa ca ii pun in fata cateva sortimente de mancare sanatoasa, din care el va alege ce mananca si in ce cantitate. La curs ne-au spus ca bebe ar trebui sa aiba in fata 3 sortimente diferite (2 fiind prea putine si n-ar avea din ce alege, iar mai multe l-ar bulversa si l-ar irita). N-am stiut de treaba asta, dar instinctiv i-am dat intotdeauna 3 optiuni, pentru ca mi s-a parut logic asa.

Drept urmare, mancarea nu se cantareste, mama nu se impacienteaza ca azi bebe a mancat toata ziua 2 felii de piersica si in rest a baut doar lapte. Stim deja ca pana la varsta de 1 an mancarea principala a lui bebe ramane laptele (matern sau formula) si ca „solidele” vin doar in completarea lui. Scopul autodiversificarii la inceput nu este acela ca bebe sa manance mult si la ore fixe si nici sa-si „scoata” din mesele de lapte, ci sa invete despre texturi, gusturi, mirosuri, culori, combinatii. Daca esti o mama care nu poate trai in „incertitudinea” asta, o sa-ti fie tare greu. La curs ne-au mai atras si atentia sa nu facem niciodata comparatie intre un bebelus care se autodiversifica si unul diversificat clasic, comportamentul celor doi referitor masa fiind total diferit. Eu sunt de acord si as sublinia ca ar fi mai bine sa nu facem niciun fel de comparatie in general intre „al nostru” si altul. Intotdeauna celalalt va fi mai avansat la ceva (fie la achizitii, fie la inaltime, fie la greutate, fie la somn, etc.), asa ca n-are rost.

Cand incepem?

Incepem in jurul varstei de 6 luni, atunci cand bebe sta bine in fund, cand scapa de reflexul de a scoate cu limba mancarea afara din gura, cand arata interes fata de mancare. Repet ca OMS zice ca pana la 6 luni toti bebelusii primesc doar lapte (matern sau formula) si nimic in plus.
Pregatirea insa putem s-o facem inainte de momentul in care ii punem alimentele in fata. Cel mai indicat e sa-l luati pe bebe cu voi la masa cat mai devreme, ca sa va vada mancand si sa invete de la voi ce se intampla la masa. La curs ni s-a spus ca oricat de dubios ar parea, sa incepem sa-i povestim lui bebe cu cateva saptamani inainte ce urmeaza sa se intample. Sa nu fie o surpriza pentru el. Sincer, eu n-am facut treaba asta cu discursul de pregatire, dar am tinut-o pe Vanda Mica intotdeauna langa mine la masa atunci cand mancam.

Si cum se introduc alimentele? Ce are voie bebe? Cum arata mancarea lui bebe?

Spre deosebire de diversificarea normala, alimentele nu au o ordine in care trebuie introduse. Si nici nu e nevoie de pauza intre ele. Ceea ce e logic, pentru ca la 6 luni stomacul e deja pregatit sa digere mancare solida, ca doar de asta incepem la varsta asta. Dar daca stiti ca exista cazuri cu alergii la voi in familie, puteti fi mai prudenti aici. La noi nu sunt probleme, asa ca avem liber la orice.
Teoria spune ca bebelusii sunt perfect capabili sa aleaga instinctual acele alimente de care au nevoie si pe care organismul le poate procesa, asa ca puteti sa le puneti in fata un ou intreg de la prima masa de solide, iar el sa-l manance fara probleme. Daca organismul nu l-ar putea tolera, l-ar lasa sa zaca in fata lui si nu s-ar atinge de el. Trebuie doar sa avem incredere in el ca stie ce sa aleaga.

Eu as adauga sa fim un pic prudenti, totusi. Instinctul lui ii poate ca ii da ok-ul sa manance o rosie sau un ou, dar nu stie ca rosia a fost tratata cu cine stie ce sau ca gaina de la care provine oul nu e chiar bio. Tipa care ne-a tinut cursul ne povestea ca are surse la Dunare de la care cumpara pestele, ca smantana o ia de la Iasi, ca isi face untul singura in casa… Ceea ce e foarte tare si e posibil ca ai ei copii sa profite mai mult de pe urma instinctului decat va profita Vanda Mica… Eu cu siguranta ca nu-mi voi face untul in casa, pentru ca am 2 maini stangi in bucatarie si chef aproape de 0 sa bucataresc (din pacate). Si nu as fi „autentica”, asa ca trebuie sa se adapteze si Vanda Mica la mine, nu doar eu la ea.

Iar bebe are voie orice (mai putin cele din lista de mai jos), inclusiv alimentele cu asa zis pontential alergen. Cica studiile au aratat ca e mai bine sa se introduca alimentele cu potential alergen cat mai devreme pentru a invata organismul sa se descurce cu ele.
Bebelusul va manca acelasi lucruri pe care le mananca parintii (dar nesarat si fara zahar), mancare condimentata cu orice fel de condiment natural (inclusiv piper), cu ulei de masline, alimente preparate in unt (nesarat!), oua, branza, iaurt, kefir, carne, fructe, legume.

Alimentele trebuie sa nu fie foarte tari, ci (mai ales la inceput) sa aiba o consistenta putin cremoasa. O piersica bine coapta e perfecta, pe cand un mar trebuie dat la cuptor un pic, sau aburit pentru a se inmuia putin. Mancarea se taie ori in fasii lungi cam de 5 cm, ori felii, ori se da in forma de buchetel (cum e broccoli, de exemplu).
Ideea e ca la 6 luni un bebelus va prinde bucata de mancare cu manuta, o va tine strans in pumn si va manca doar ce iese din pumn. Apoi va arunca ce i-a ramas in manuta si va lua alta bucata. El nu stie inca sa deschida mana voluntar ca sa manance ce gaseste acolo. Din acelasi motiv mancarea nu trebuie preparata termic foarte mult, pentru ca atunci cand o apuca, sa nu se faca terci. Eu aveam probleme cu banana, pe care nu stiam cum sa i-o tai ca s-o poata manca. La curs am primit si solutia: spalata bine coaja si oferita ca o inghetata – la baza sa ramana coaja (pe care o poate apuca), iar varful sa fie decojit, ca sa-l poata manca.

In rest, fructele si legumele se ofera cu tot cu coaja (o sa fiti surprinsi sa vedeti cum bebe mananca pulpa si scoate afara coaja), care ii ajuta sa prinda alimentul cu manuta. Nu e nevoie sa fie curatate de samburi (ma refer la samburii de genul celor din dovlecel, rosie, etc. Cireselor sau visinelor bineinteles ca le scoatem samburii).

La inceput se vor evita fructele si legumele micute (gen mazare), pe care bebelusul nu le poate apuca (el nu stie inca sa apuce cu degetul mare si cel aratator) si nu veti face decat sa-i frustrati ca nu se pot descurca. Solutia mea la asta? Briosele cu legume. Sau omletele cu legume. Sau crochetele cu legume… Ohoho, cate variante sunt.

Ce nu are voie bebe?

Sunt putine lucruri pe lista asta:

– sare (pana la 1 an, pentru ca nu poate fi procesata de rinichi)
– zahar (puteti indulci prajituricile cu altceva… curmalele blenduite sunt o buna alternativa)
– alimente care au potential de inec (alune, nuci) sau alimente tari care se pot rupe in bucatele mici care pot fi aspirate (mar crud). Nucile si alunele pot fi rasnite si adaugate in mancare fara nicio problema
– fructe de mare
– lapte de vaca sau de capra (la curs am aflat ca pot fi folosite pentru prepararea mancarurilor, doar sa nu le oferim per se)
– miere (risc de botulism)
– cereale

Si pana la urma la ce ore e bine sa manance bebe?

Ei, asta imi place mult. Ca nu conteaza la ce ora mananca… Cel putin nu la inceput. Noi avem niste ore tare haotice de masa si mi-a fost tare complicat sa ne tinem cu dintii de niste ore anume. Mai ales ca nici ea n-are un program bine pus la punct de somn (e mereu cu +/- 30-40 de minute), iar toata ziua noastra se invarte in jurul orelor ei de somn, pe care le astept mereu ca ploaia in desert. Mare problema cu somnul asta la noi…

Bebelusul se va pune la masa oricand, de preferat cand:
1. E toata lumea la masa – asta ii va face mare placere, pentru ca se va simti parte din familie, membru respectat al familiei cu drepturi egale
2. Nu e somnoros sau proaspat trezit din somn
3. Nu e flamand, dar nici la 5 minute dupa masa de lapte
4. E bine dispus

Beneficii

Aici e o lista intreaga si toate motivele pentru care eu am ales asta pentru Vanda Mica

– bebelusul e respectat; nu e dus de nas cu avioane si hangare, parintii nu se milogesc de el „haaaaai, inca o linguritaaa”,
– bebelusul invata sa fie independent si capata incredere in el si in parintii sai
– bebelusul invata despre texturi, mirosuri, culori si gusturi
– bebelusul invata sa mestece si sa inghita de la bun inceput si nu invers, ca la diversificarea normala (unde invata intai sa inghita si abia apoi sa mestece)
– bebelusul e in control in permanenta in timpul mesei, ceea ce scade riscul ca el sa se inece fata de alimentarea cu lingurita (reflexul de gag la bebelusi are loc undeva la mijlocul limbii, si nu in spatele ei, ca in cazul adultilor, ceea ce inseamna ca daca o bucatica mai mare ajunge acolo, va fi data afara val vartej; fiind alimentat cu lingurita, mancarea ajunge in gura automat dupa punctul in care el poate face gag, asa ca se poate ineca mai usor)
– bebelusului nu ii este alterata capacitatea de a sti cat poate manca si cand sa se opreasca (primind mancare pasata cu lingurita va manca intotdeauna mai mult decat are nevoie, asa incat si mare fiind va avea tendinta sa manance in continuare si dupa momentul in care e satul)
– bebelusul are o atitudine pozitiva apropo de mancare
– bebelusul nu ajunge sa refuze mancarea nepasata o perioada destul de lunga de timp
– mesele in familie se desfasoara natural; toata lumea poate sta simultan la masa si nu e nevoie ca unul din parinti sa alerge bezmetic dupa copil cu lingurita, sau sa faca avioane, sa-i cante, sa-l pacaleasca sa deschida gura
– e mult mai usor de gestionat masa bebelusului, care poate manca din mancarea parintilor (daca e fara sare); asa ca mama nu mai e nevoita sa gateasca separat pentru bebe
– e usor si in concedii sau la restaurant, unde puteti comanda o salata fara dressing sau un piept de pui la gratar fara sare si-i gata masa

Riscuri

N-am gasit pana acum

Si supe? Dar piureuri? 

Faptul ca bebe mananca singur si nu are inca dexteritatea unui adult care poate manui tacamurile si cu ochii inchisi (bine, ca unii nu stiu sa le foloseasca nici cu ochii deschisi, dar asta e alt film), nu inseamna sa-l privam de supe sau piureuri.
Supa se poate imparti in doua: zeama in canuta si legumele/carnea din supa separat. Iar piureul il poate manca cu manutele. Sau ii puteti incarca voi lingurita, iar bebe s-o duca doar la gura. Daca ii place, se descurca el sa manance, nu va faceti griji.

Dar apa cand primeste?

Aici parerile sunt impartite. Unii spun ca apa se ofera imediat dupa masa, iar altii zic sa nu facem asa, pentru ca dilueaza sucurile gastrice si ingreuneaza digestia. Eu am ales sa-i dau apa imediat dupa masa, din motive subiective: mie imi e intotdeauna sete rau dupa ce mananc. O fi bine, n-o fi, nu stiu.

Si laptele?

Si laptele ramane la cerere. Vanda Mica are mese dupa care cere lapte la 10 minute, iar alte dati sta si 3 ore fara sa ceara. Si daca ea nu cere, eu nu-i ofer si ne intelegem bine.

Ce n-ar trebui sa facem?

N-ar trebui plecam de la premisa ca bebe trebuie sa manance o anumita cantitate, nici sa punem presiune asupra lui. Nu-l vom grabi si nici nu-i vom lasa impresia ca ne incurca pentru ca mananca prea incet. Nu vom interveni sa-i curatam sub scaun sau pe masa, decat in cazuri extreme (de exemplu, Vanda Mica incepe sa se enerveze cand e prea dezordine pe masa, asa ca trebuie sa-i iau de acolo resturile, probabil ca o incurca si nu mai vede care sunt bucatile pe care le poate manca). Nu ne vom uita la bebelus ca la o maimuta la circ, nu-i vom face poze si filmulete (eu am pacatuit aici, dar tare mi s-a parut simpatica asa mozolita).
La curs ni s-a spus o treaba foarte draguta si anume ca bebelusul trebuie tratat cu respectul cu care ne tratam un musafir care vine la noi la masa. De retinut.
In materie de siguranta, niciodata nu se intervine in gura bebelusului atunci cand ni se pare ca se ineaca sau cand a luat o bucatica prea mare. Interventia noastra nu va face decat sa-l incurce si sa-i impinga bucatica si mai adanc pe gat.
Si poate cel mai important, chiar daca bebe mananca singur, NU SE VA LASA NESUPRAVEGHEAT LA MASA.

Si ma opresc aici, desi daca as mai sta sa ma gandesc nitel, sigur as mai gasi lucruri pe care sa vi le zic. Daca aveti voi nelamuriri sau ceva intrebari, le astept. Poate reusim sa raspundem impreuna la ele.

In rest, v-am pupat si pofta buna.

S-ar putea să te intereseze și: