Slingul nostru cu inele
Mamicisme ecologice

N-o sa inteleg in veci obsesia romanului pentru gratar. Da-i unui roman 5 cm2 de iarba, si in 3 minute deja o sa auzi cum sfaraie micii si ceafa de porc pe grilajul slinos al gratarului sau cumparat la oferta din Metro.

Cand ne-am mutat  acum 2 veri in casa noua, am facut-o pentru ca intr-o zi cu soare de primavara mi-a casunat mie ca in vechiul apartament in care locuiam nu am avea loc sa crestem un eventual plod care ar putea aparea pe drum. Vanda Mica nu era in niciun plan pe vremea aia, dar ne- am mobilizat repede si in seara aia am facut poze apartamentului, l-am pus la vanzare, am luat catelul, ne-am urcat toti in masina si am plecat sa cautam complexuri rezidentiale care sa indeplineasca mai multe criterii.

Unu ca trebuia sa fie intr-o zona linistita, pentru ca ne saturaseram de apartamentul cu vedere fix pe soseaua Colentina, unde nu ne puteam auzi pe balcon si unde daca stergeam praful cand sunau musafirii la interfon, pana ajungeau sus deja puteai sa scrii pe mobila.
Doi ca trebuia sa fie mare. Si cu 3 camere. Si neaparat cu 2 bai.
Trei ca trebuia sa aiba spatii verzi multe, unde sa poti iesi cu catel, cu purcel, cu copil, sa te plimbi, sa te joci, sa faci ce vrei tu, fara sa te mai urci in masina sa te duci in parc.
Patru ca trebuia sa-mi insufle mie sentimentul de siguranta cat sa fiu linistita daca iese plodul singur afara ca nu-l fura traficantii de organe sau ca nu-l calca vreo masina.
Cinci ca sa nu fie in niciun caz in zona Militari-Drumul Taberei, de unde plecasem in urma cu cativa ani si unde nu voiam in veci sa ma mai intorc din motive evidente de trafic, mega-aglomeratie si oameni care-si sparg dintii pentru un loc de parcare.
Dupa prospectarea pietii am hotarat ca ne mai trebuie si punctul sase, si anume, sa aiba piscina. Recunosc, asta a fost piticul meu, dar nu ne-a prins rau deloc, mai ales cand erau o mie de grade afara, iar eu eram cu burta la gura, trebuia sa ma lupt cu forta gravitationala permanent si ma mai napadisera si toti hormonii vietii de muream de cald si la 10 grade. 😀

Si l-am gasit, exact cum l-am cautat, cu toate cele de mai sus. Asa ca l-am vazut, l-am placut si l-am luat. Cartierul aratand suficient de civilizat, mi-am imaginat ca si oamenii care se muta aici sunt ca mine si ca domnul Vanda, doi cetateni vajnici ai capitalei tarii, oameni care nu-si jeneaza aproapele, care nu dau muzica in blana in miezul noptii, care nu marsaluiesc pe tocuri la 2 dimineata, ca de ce nu?, care nu arunca gunoiul pe geam si tot asa. Si m-am inselat.

Locuim la etajul 1. Apartamentele de la parter au toate acces la spatiul verde si o zona de gradina, un pic mai mare decat balconul nostru. Deci iarba verde. Si ce face romanul cand vede iarba verde? Ati ghicit! Scoate gratarul. Deci, din cauza taranului nostru de vecin de la parter, cand e frumos si cald afara eu nu mai pot deschide niciun geam in casa, ca simte el nevoia sa fie melteanul meltenilor si sa-si perpeleasca micii si ceafa sub balconul meu. Asa s-a intamplat si ieri seara, de exemplu. Cand ma apuca spumele, ma gandesc serios sa-l inund.

Si ca sa fie treaba treaba, m-am dus la dormitorul mic sa deschid geamul si ce credeti ca am vazut afara? Un alt grup de melteni, de data asta cu ochii oblici (e plin de asiatici in zona). Ei si grupul asta de melteni de-ai lor, iesise la promenada de seara. Una din chinezoaice/coreence/vietnameze/mama ma-sii, ca nu-i pot diferentia, ce zice ea? „Ia ca nu arunc eu sticla asta goala de apa la gunoiul pe langa care tocmai am trecut. Mai bine o arunc pe iarba”. Mda…

Azi am avut o gramada de drumuri de facut, printre care si prin Unirea. Si la Unirea ne-am dus si la minunatul magazin de decoratiuni interioare si tot felul de nimicuri simpatice, Bonsai, de unde am pus mana pe una bucata produs si ne-am dus cu ea la casa. La casa ne zice domnisoara: „O sa coste cu 4 lei mai mult, ca a uitat fata care face preturile sa adauge si celofanului”. Pe domnul Vanda l-a deranjat pretul aberant al celofanului. Din punctul meu de vedere, celofanul ala putea sa coste si 1000 EUR, daca asa era scris pe eticheta de pret. Nu sa-mi zica alt pret la casa. Si macar sa-si ceara scuze.

Si asta mi-a adus aminte de o faza similara pe care am vazut-o la dm (cine ma citeste de mai multa vreme stie ca sunt fan declarat al dm-ului). O doamna cumparase nu mai stiu ce cosmeticareala si la casa a constatat ca era mai scumpa decat la raft. Baiatul de la casa s-a dus cu ea la raft, au analizat problema si au ajuns la concluzia ca produsul fusese probabil mutat din greseala de alt client la locul gresit. Cu toate astea, baiatul de la dm i-a returnat doamnei diferenta de pret fara alte comentarii, si-a cerut scuze in numele magazinului si i-a oferit un cupon de reducere de 10%. Mi s-a parut SF reactia si rezolvarea problemei.

Si gata, ca iar mi-a crescut tensiunea.

Slingul nostru cu inele
Mamicisme ecologice