Alverde Naturkosmetik (de la DM)
Oja rosie de la magazinul din colt

… sau continuarea articolului de aici.

6. Mirosurile

Daca femeile gravide ar dori sa-si schimbe locul de munca, ar putea foarte lejer sa se angajeze la directia antidrog si sa ia locul angajatilor patrupezi, mai putin dotati din punct de vedere olfactiv decat ele. Si asta pentru ca, in general, o femeie insarcinata are un simt al mirosului atat de bine dezvoltat, incat poate ajunge sa recunoasca de la o posta fiecare obiect din casa dupa mirosul lui specific.

Pentru cazul meu va pot relata 2 exemple elocvente, apropos de nasul meu fin. Pentru setarea cadrului si decorului, o sa va spun ca apartamentul in care locuim are aproximativ 90 de mp, cu sufrageria (adica livingul,  pentru cei dintre noi care nu stiu ce este aceea o sufragerie) in coltul din dreapta al apartamentului si dormitorul nostru fix in partea cealalta, adica in coltul din stanga. Adica nu un apartament exagerat de mare, dar in niciun caz mic.
Eh, din acel dormitor, nasul meu fin a reusit sa recunoasca (prin usa inchisa) una bucata sot care tocmai isi aprinsese o tigara pe balconul in care se iese din sufragerie si una bucata pui de catel care tocmai isi facuse nevoile curgatoare (adica nu solide) pe pampersul montat in sufragerie.

Dezavantajul nasului fin este ca iti poate fi imposibil sa mai gatesti (eu ma ascundeam fara prea mult succes pe  balcon cand gatea domnul Vanda), nu  prea mai poti sa circuli cu metroul, e foarte complicat sa mai locuiesti in aceeasi casa cu animale si altele.
E posibil ca dupa ce trece perioada asta sa ramai si cu o sensibilitate la anumite mirosuri, pe care sa nu le mai poti suporta toata viata.

7. Venus si spumele marii

Cica nu e vina femeilor insarcinate ca sunt nebune… cica ar fi vina hormonilor. Ei, nu noi, isi sar din pepeni la orice zgomot, orice discutie, orice ora din zi si din noapte.

In familia asta, de exemplu, domnul Vanda nu mai avea voie sa-si manance nectarinele in intimitatea propriului apartament, pentru ca doamna Vanda nu suporta sunetul facut de maxilarul care macelarea fructul nevinovat. Asa ca domnului Vanda nu-i ramanea decat sa-si satisfaca placerile culinare in balcon, in masina, in fata blocului… Oriunde altundeva.

Iar solutia mea, pentru a nu-l scoate din minti pe saracul om de fiecare data cand imi cadea mie cerul in cap si vedeam negru in fata ochilor din cauza faptului ca am auzit o musca bazaind sau ca nu stiu cine mi-a zis nu stiu ce, ma ascundeam cu diferite pretexte intre asternuturile din patul conjugal si ramaneam acolo pana imi trecea. Eu sunt de parere ca planul meu a functionat si ca a fost o placere sa se locuiasca cu mine in aceeasi casa. Domnul Vanda nu stiu daca e de aceeasi parere.

8. Cry me a river

Cica mucii din servetelele de pe masuta de cafea si rimelul intins pe toata fata, care te face sa semeni cu Joker, ar fi tot pe fond hormonal.

Nu poti si tu sa te mai uiti ca tot omul la o comedie sau o reclama normala, ca te apuca bocitul de nu te mai poti opri. Am plans la comedii, la desene animate, la reclame, la videoclipuri, am plans de mila oamenilor, de mila cateilor, degeaba… Plansete cu sughituri, de mai aveam putin si inundam sufrageria. A fost perioada propice pentru donatii catre diverse asociatii caritabile, dat toti banii din portofel babutelor care isi vindeau pe marginea drumului 3 flori obosite pe care le mai aveau si ele in curte, hranit cersetori cu covrigi si pateuri, impartit masa de pranz cu maidanezi tristi si ai nimanui.

9. Cum ziceam ca ma cheama?

Da, asemeni blondelor din bancurile cu blonde (duuuh), poate ar fi bine sa-ti notezi pe mana dreapta cum te cheama si pe stanga ca trebuie sa respiri ca sa traiesti, pentru ca s-ar putea sa uiti. Si asta pare-se ca e tot de la hormoni. Ce bine…

Eu am casa plina de liste. Liste cu ce am de facut, unde am de mers, ce am de cumparat, liste pentru orice. Problema e ca obisnuiesc sa uit unde le pun. Poate o sa-mi fac si pentru asta o lista.

10. “Nu va suparati, schiopatati?” – “Nu, asa e mersul meu”

“E de la nervul sciatic”, mi se raspunde cand ma plang ca nu mai pot merge ca omul normal si imi tarasc picioarele ca si cum as fi Cocosatul de la Notre Dame. Da, plodul se pare ca preseaza pe nerv, ca ce stie el de mers? Iar eu nu am ce face. Am un numar limitat de pasi pe care ii pot face zilnic, dar din pacate nu pot stii niciodata care e acel numar, pentru ca aflu ca mi s-a terminat creditul cand dau sa ma ridic de pe scaunul de la Starbucks, de pe canapea sau ma dau jos din masina cu gandul de a cumpara tot raionul de fructe de la Mega Image.

Numarul de pasi se termina in cele mai nepotrivite momente si inca nu am aflat cum se poate reface creditul. Iar nenorocitii de pasi, asemeni minutelor de la Vodafone, nu se reporteaza. Asa ca degeaba legumizez eu pe canapea 3 zile, ca nu ma ajuta la nimic. Ceea ce inseamna ca iesirile mele in oras se reduc pe zi ce trece si cine vrea sa ma vada trebuie sa vina “in vizita”. Da, sunt pretioasa ca un exponat de muzeu, ca bijuteriile coroanei, de exemplu. O sa tai bilete la intrare pentru cine vrea sa ma vada. Ah da, si nu se accepta accesul cu aparate foto sau camere de filmat. Daca vreti poze cu mine, 5 lei una. Vi le trimit io pe mail.

11. Emotii de sarcina

… adica palpitatii. Si asta cica e normal, dar nu mai e de la hormoni. Iuppiiii! Asta cica e de la mult sange care ne curge prin vene. Si sangele asta ne face sa ne simtim ca in timpul facultatii, inainte de un examen la care ai invatat si nu prea, dar daca nu-l iei, nu treci in anul urmator (nu stiu precis cum e asta, ca eu am fost integralista si bursiera – [bitch-please-face]). Sau ca inainte de prima intalnire cu X-ulescu fata de care ai o predilectie deosebita (nici asta nu prea stiu cum e, ca nu prea am avut prime intalniri reusite). Oricum, inima bate mai repede decat ar trebui si ai si un gol mic in stomac. E dragut si nu prea, mai ales ca daca te apuci sa-i zici doctorului de asta, se panicheaza, desi iti zice ca  normal. Si te trimite la ecografie si cardiolog, care te pune sa-ti iei tensiunea de 10 ori pe zi si sa notezi in jurnal (de parca eu pot sa tin minte sa fac asta), care te mufeaza la alte dispozitive pe care trebuie sa le porti pe tot parcursul zilei si cate si mai cate…

Ar mai fi si altele, care stiu ca exista, dar pe care eu le-am ratat. Cel putin pana acum. Adica poftele, pofta de mancare debordanta, arsurile la stomac,  hemoroizii, constipatia,  insomniile si probabil multe altele.

Voi, doamnelor prin care ati mai trecut? Iar voi domnilor, cum ati supravietuit acestei perioade minunate din viata unei femei?

Alverde Naturkosmetik (de la DM)
Oja rosie de la magazinul din colt