Tata era genul de om care se pricepea la toate. De la reparatul masinii lui si ale vecinilor in fata blocului, pana la izolat singur apartamentul, tunat Oltcitul proprietate personala, construit de la zero diverse lucruri (un aspirator de masina cu carcasa facuta din galetusele mele de nisip, boxe, palete de badminton pentru mine si cate si mai cate). Daca ar fi fost incetatenit pe vremea aia termenul DIY, tata ar fi fost incoronat cu siguranta King of DIY.
Dar pasiunea lui cea mai mare era electronica. Se inchidea in bucatarie cu letconul lui (facut tot de el, bineinteles), cu aparatele de masurat (ati ghicit, fabricatie proprie) si cu placile lui electronice si acolo il uita Dumnezeu/Allah/Buddha/Altul.
Eu, bineinteles ca eram fascinata de micutele piese colorate, multe butoane si tot felul de alte chestii, asa ca placerea mea cea mai mare era sa-mi bag nasul prin toate lucrurile lui, sa le scot din cutiute si sa le insir prin toata casa. Drept urmare, tata trebuia sa-mi gaseasca de fiecare data alta ocupatie. De obicei functiona replica „du-te si cauta-ma pe afara”, dar pe masura ce incepeam sa cresc, trebuiau gasite alte variante de scapat elegant de un copil curios.
Asa ca intr-o zi primesc urmatoarea misiune:
-Du-te tu pana la magazinul din colt si cumpara niste oja rosie. (Daca stie cineva sa-mi explice de ce facea tata niste puncte cu oja rosie pe placile electronice, dau o bere virtuala)
Ma imbrac, plec, ajung la magazin si ii cer vanzatoarei:
-Vreau si eu o oja rosie, va rog.
-Pai avem trei nuante. Asta, asta si asta. Care-ti place mai mult?
Stau eu si ma gandesc care-mi place mai mult, dupa care imi dau seama ca nu conteaza nuanta pentru placile electronice ale tatei, asa ca zic hotarata:
-Nu conteaza, ca nu e pentru mine, e pentru tata.
Doamna imi recomanda cea mai deschisa si cuminte varianta din cele trei, iar tata n-a mai calcat o perioada consistenta de timp pe la magazinul din colt.
Electronica. Circuite electronice. Placa. Schema. Oja. Coroziune. Voila!
Unde-i berea?
Se folosea la desenatul circuitelor electronice pe cablaj. Adica transpunerea unei scheme pe o placa reala. In fine, detalii. Oricum, era ceva esential pentru electronistii de atunci. Acum se folosesc metode mai avansate chiar si in regim DIY.
Aha, va multumesc pentru explicatii.
Uitati si berea promisa:
O fi buna?…