V-am mai povestit eu despre animalele de pe langa gospodaria noastra. V-am pus chiar si o poza aici.
Dar ca povestea de mai jos sa aiba un sens, va rog sa-mi permiteti sa va dau mai multe detalii despre prietenii nostri patrupezi.
Pimpi
Pimpi
Pimpi este un shih tzu de 6 kg si un an si 4 luni. E genul de caine caruia poti sa-i iei
mancarea din gura in timp ce o mesteca, pe care poti sa-l uiti in fata usii de la intrare
pana iti aduci aminte ca parca aveai si un catel, care lasa o pisica sa-i manance
mancarea din castron si sa-i bea ultima picatura de apa.
Pimpi e fascinat de femei si copii, dar mai ales de femei cu copii.
- Mao
Mao
Mao este alt shih tzu, cu fata de zuchon de 4 kg si 4 luni.
E genul de caine prieten cu toata lumea, iubitor si foarte pupacios.
Cateodata capseaza, dar doar in joaca si doar foarte usor.
Mao e si el fascinat femei, copii si femei cu copii.
Ca sa nu mai spun ca e imbracat in hainute, pentru ca e prea frig
pentru el acum, deci pare si mai putin agresiv, sau chiar serios.
E lesne de inteles ca niciunul dintre ei nu este vreun animal dresat pentru lupte sau vreun maidanez plin de boli. Si desi sunt destul de cuminti sa mearga fara lesa, cand iesim sa ne plimbam, amandoi sunt legati.
Cu toate astea, va pot relata cateva povestioare care pe mine m-au lasat masca.
- Plimbare doar cu Pimpi pe vremea cand era cam cat Mao in curtea blocului unde locuiam. O doamna la pensie, impreuna cu nepotica ei de cam 6 ani (dupa estimarile mele) iesisera afara la zapada. Pimpi in lesa, femeie si copil, trage sa se duca la ele. Bineinteles ca nu-l las, dar desi distanta dintre noi este de cel putin 10 m, fetita incepe sa planga isteric si sa arate cu degetul catre Pimpi.
“Ia-ti cucoana cainele in brate”, mi se adreseaza mie doamna, “nu vezi ca plange fata?”
Deci bestia a facut prima victima.
- Plimbare tot cu Pimpi in aceeasi curte a blocului, cam in aceeasi perioada. Undeva intre blocuri e un loc de joaca pentru copii. Un baietel de 4 anisori se da intr-un leagan. Pimpi sta in afara locului de joaca in pozitie de “sezi” si stie ca n-are voie la copii, asa ca doar se uita. In secunda imediat urmatoare, copilul incepe sa oracaie, asa ca mama il insfaca, se uita urat la mine si pleaca.
A doua victima a bestiei.
- Acum doua seri eram cu ambii caini in lesa, la plimbarea de seara. Pe partea celalalta a strazii cu cate o banda pe sens, o mamica si un copil mic, cam 2 ani sa fi avut. Ambii mei catei trag de lese sa ajunga la prichindel, poate e rost de joaca, de chitaieli, cine stie de mai ce. Desi nici macar n-au coborat de pe trotuar, copilul a inceput imediat sa planga, mama a grabit pasul si au trecut de noi.
Bestiile au facut si cea de-a treia victima.
Exemple similare am cat sa va insir pana maine, dar n-are rost.
Si ma intreb, oare asa terorizati sunt copilasii astia de niste animalute de talia ursuletilor cu care dorm noaptea? Chiar nu-i putem invata sa faca diferenta dintre un caine fara stapan, despre care nu stim cum poate reactiona, si o jucarica fara baterii si in lesa?
Eu tin minte cei 5 caini maidanezi de 50 kg cu care ma jucam in fiecare dimineata inainte sa intru la ore, carora le dadeam sandvisurile mele si care ma mai si capsau din cand in cand in joaca.
Oare o fi bine sa-i invatam sa le fie frica si de umbra lor?
Adica ce vrei sa spui, ca Pimpi nu poate deveni fioros daca vrea?
)
El e deja fioros, dar se consuma in interior
Un caz similar de intoleranta stupida: o fata cu sindrom Down a inceput sa scuipe inspre tac-su care o lasase in fata autobuzului, el retragandu-se in spate, ca sa nu-l vada lumea ce progenitura are. Si s-a gasit o muiere care sa urle la sofer cum ca sa opreasca autobuzul si sa dea jos dihania… Ca scuipa, vezi Doamne… Si s-a gasit o femeie inteligenta care s-o intrebe pe muiere daca ar fi deschis gura de era vorba despre un tigan. Si a tacut muierea… Si bine-i sedea!
Dupa parerea mea lumea a intrat la apa. Adica planeta in sine a devenit prea mica pentru cat de mari si tari estem… Care este. De aici si victimili tali, maica.
De-ai fi fost un tigan mare, burtos si urat cu un caine agresiv de lupte, nu s-ar fi uitat spre tine ci ar fi stat in casa. Sa fie sigure ca nu au de-a face cu dihaniile.
Ce mi se pare incredibil din ce povestesti tu este: “tac-su care o lasase in fata autobuzului, el retragandu-se in spate, ca sa nu-l vada lumea ce progenitura are”
Cam acelasi gen de intoleranta, fie vorba-ntre noi. Insa mult mai grava din punct de vedere umanist. Insa, astia suntem si tre sa ne recunoastem adevarata natura egoista.